5 definiții pentru «fula»   conjugări

FULÁ, fulez, vb. I. Intranz. (Despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din fr. fouler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Forma fulez menționată de unele surse pare incorectă. Din explicații rezultă caracterul unipersonal al verbului. - gall

A FULÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă o mișcare de rotație și o mișcare pendulară. /<fr. fouler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FULÁ vb. I. intr. (Despre roți) A se roti neregulat, având pe lângă mișcarea de rotație și o mișcare pendulară. [< fr. fouler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FULÁ vb. intr. (despre roți) a se roti neregulat, având o mișcare pendulară. (< fr. fouler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fuleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink