fulău s.m. (reg.) 1. (fam.) fanfaron, pierde-vară. 2. plantă denumită și romaniță-puturoasă, fulică.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fulắŭ m. (ung. foló, mîncăcĭos). Nord. Om neserios, om fără sarcinĭ sociale (ca un holteĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink