FUITUIÁLĂ, fuituieli, s. f. 1. (Înv. și reg.) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Înv.) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: fultuiálă s. f.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

fuituiálă s. f. (sil. fui-tu-ia-), g.-d. art. fuituiélii; pl. fuituiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fuĭtuĭálă, fuĭtuĭésc, V. fult-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fultuĭálă și furtuĭálă f., pl. ĭelĭ (d. fultuĭesc). Mold. Zdrențe, cîlț orĭ hîrtie care se îndeasă în țeava puștiĭ peste praf și alice. V. bură 2.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Și fuituĭală (după verbul a fuitui, vezi și alte surse). - LauraGellner