opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

FUGUIRE, fuguiri, s. f. Acțiunea de a fugui și rezultatul ei. – V. fugui.

FUGUIRE, fuguiri, s. f. Acțiunea de a fugui și rezultatul ei. – V. fugui.

fuguire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: fugui2] (Reg) 1 Înnădire a furnirelor prin rosturi drepte Si: fuguit1 (1). 2 Îndreptare a muchiilor unei piese de lemn prin rindeluire Si: fuguit1 (2).

FUGUI, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. fügen.

FUGUI, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. fügen.

fugui1 sm [At: MAT. FOLK. 1112 / A: nct / Pl: ~ / E: nct] (Csnp) Arbore.

fugui2 vt [At: CHEST. II, 238/250 / Pzi: ~esc / E: fug1 cf ger fügen] (Reg) 1 A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2 A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire.

Ortografice DOOM

fuguire s. f., g.-d. art. fuguirii; pl. fuguiri

fuguire s. f., g.-d. art. fuguirii; pl. fuguiri

fuguire s. f., g.-d. art. fuguirii; pl. fuguiri

fugui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiesc, 3 sg. fuguiește, imperf. 1 fuguiam; conj. prez. 1 sg. să fuguiesc, 3 să fuguiască

fugui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiesc, imperf. 3 sg. fuguia; conj. prez. 3 să fuguiască

fugui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiesc, imperf. 3 sg. fuguia; conj. prez. 3 sg. și pl. fuguiască

Intrare: fuguire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuguire
  • fuguirea
plural
  • fuguiri
  • fuguirile
genitiv-dativ singular
  • fuguiri
  • fuguirii
plural
  • fuguiri
  • fuguirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fugui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fugui
  • fuguire
  • fuguit
  • fuguitu‑
  • fuguind
  • fuguindu‑
 singular plural
  • fuguiește
  • fuguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fuguiesc
 (să)
  • fuguiesc
  • fuguiam
  • fuguii
  • fuguisem
a II-a (tu)
  • fuguiești
 (să)
  • fuguiești
  • fuguiai
  • fuguiși
  • fuguiseși
a III-a (el, ea)
  • fuguiește
 (să)
  • fuguiască
  • fuguia
  • fugui
  • fuguise
plural I (noi)
  • fuguim
 (să)
  • fuguim
  • fuguiam
  • fuguirăm
  • fuguiserăm
  • fuguisem
a II-a (voi)
  • fuguiți
 (să)
  • fuguiți
  • fuguiați
  • fuguirăți
  • fuguiserăți
  • fuguiseți
a III-a (ei, ele)
  • fuguiesc
 (să)
  • fuguiască
  • fuguiau
  • fuguiră
  • fuguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fuguire, fuguirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a fugui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi fugui DEX '98 DEX '09

fugui, fuguiescverb

  • 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. DEX '98 DEX '09
  • 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.