FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRUSTRÁ vb. v. lipsi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A FRUSTRÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRUSTRÁ vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

frustrá vb., ind. prez. 1 sg. frustréz, 3 sg. și pl. frustreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

frustréz v. tr. (lat. frustrari, din *frudtrari, d. frus, frudis, îld. fraus, fraudă). Privez de dreptul luĭ: a-țĭ frustra creditoriĭ, contrabandiștiĭ frustrează statu. V. delapidez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink