10 definiții pentru „fronton”   declinări

FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu. 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu. 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

frontón s. n., pl. frontoáne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRONTÓN ~oáne n. Element arhitectonic situat deasupra intrării unei clădiri sau între cele două pante ale acoperișului. /<fr. fronton
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRONTÓN s.n. Element arhitectonic format dintr-o cornișă de formă curbă sau triunghiulară, situat deasupra intrării unui edificiu. [Pl. -oane. / < fr. fronton].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRONTÓN s. n. 1. element arhitectonic format dintr-o cornișă de formă curbă sau triunghiulară, deasupra intrării principale a unui edificiu. 2. element arhitectural decorativ deasupra unei porți ieșinde a construcției, a ușilor, ferestrelor etc. (< fr. fronton)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRONTÓN, frontoane, s. n. Element de arhitectură, alcătuit de obicei dintr-o cornișă curbă sau frîntă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. Două uși în dreapta... masive, cu frontoane bogat sculptate... duc spre apartamente. CAMIL PETRESCU, T. II 173. Magia razelor căzute din soare se aprindea cînd pe un fronton de templu, cînd pe un creștet de statuie. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6. Frumoasa stelă cu doi lei culcați pe frontonul ei. ODOBESCU, S. II 416.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

frontón s. n., pl. frontoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fronton n. ornament de arhitectură, obișnuit triunghiular, ce se pune d´asupra porților unei clădiri.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*frontón n., pl. oane (fr. fronton, d. it. frontone, fronton; lat. frónto, -ónis, om cu fruntea mare). Arh. Ornament triangular [!] saŭ demĭ-circular deasupra intrăriĭ principale a unuĭ edificiŭ. V. fruntar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink