FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc. – Din fr. fronton.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

FRONTÓN ~oáne n. Element arhitectonic situat deasupra intrării unei clădiri sau între cele două pante ale acoperișului. /<fr. fronton
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRONTÓN s.n. Element arhitectonic format dintr-o cornișă de formă curbă sau triunghiulară, situat deasupra intrării unui edificiu. [Pl. -oane. / < fr. fronton].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRONTÓN s. n. 1. element arhitectonic format dintr-o cornișă de formă curbă sau triunghiulară, deasupra intrării principale a unui edificiu. 2. element arhitectural decorativ deasupra unei porți ieșinde a construcției, a ușilor, ferestrelor etc. (< fr. fronton)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

frontón s. n., pl. frontoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*frontón n., pl. oane (fr. fronton, d. it. frontone, fronton; lat. frónto, -ónis, om cu fruntea mare). Arh. Ornament triangular [!] saŭ demĭ-circular deasupra intrăriĭ principale a unuĭ edificiŭ. V. fruntar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink