8 definiții pentru frontogeneză
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FRONTOGENEZĂ, frontogeneze, s. f. Proces meteorologic care, în cazul convergenței a două mase de aer, formează o zonă cu temperatură mai mare și cu umiditate. – Din fr. frontogénèse.
FRONTOGENEZĂ, frontogeneze, s. f. Proces meteorologic care, în cazul convergenței a două mase de aer, formează o zonă cu temperatură mai mare și cu umiditate. – Din fr. frontogénèse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
frontogeneză sf [At: DEX / Pl: ~ze / E: fr frontogénèse] Proces meteorologic care, în cazul convergenței a două mase de aer, formează o zonă cu temperatură mai mare și cu umiditate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRONTOGENEZĂ s.f. (Met.) Totalitatea fenomenelor care produc suprafețele frontale și perturbațiile atmosferice legate de ele. [< fr. frontogenèse].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRONTOGENEZĂ s. f. totalitatea fenomenelor care însoțesc formarea unui front (5). (< fr. frontogenèse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
frontogeneză s. f., g.-d. art. frontogenezei; pl. frontogeneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
frontogeneză s. f., g.-d. art. frontogenezei; pl. frontogeneze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
frontogeneză s. f. → geneză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FRONTO- „front meteorologic, masă de aer”. ◊ L. frons, tis „frunte” > fr. fronto-, germ. id., it. id. > rom. fronto-. □ ~focometru (v. foco-1, v. -metru1), s. n., aparat cu care se măsoară distanța focală a lentilelor corectoare; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces meteorologic de formare a suprafețelor frontale și a perturbațiilor atmosferice legate de ele; ~liză (v. -liză), s. f., ansamblu de procese atmosferice care însoțesc dispariția unui front meteorologic; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul fronturilor meteorologice.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
frontogeneză, frontogenezesubstantiv feminin
- 1. Proces meteorologic care, în cazul convergenței a două mase de aer, formează o zonă cu temperatură mai mare și cu umiditate. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- frontogénèse DEX '09 DEX '98 DN