FRONTALITATE s. f. (În sintagma) Legea frontalității = canon în sculptura antică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic. – Din fr. frontalité.

frontalitate sf [At: DEX / E: fr frontalité] (Est; îs) Legea ~tății Canon în sculptura arhaică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic.

FRONTALITATE s. f. (În sintagma) Legea frontalității = canon în sculptura arhaică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic. – Din fr. frontalité.

FRONTALITATE s.f. Principiu fundamental în sculptura antică, care cerea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului uman. [Cf. fr. frontalité].

FRONTALITATE s. f. principiu fundamental în sculptura și pictura antică, care cerea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului uman. (< fr. frontalité)

frontalitate s. f., g.-d. art. frontalității

frontalitate s. f., g.-d. art. frontalității

frontalitate s. f., g.-d. art. frontalității