FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. – Frigare + suf. -uie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRIGĂRÚIE ~i f. Friptură pregătită din bucăți mici de carne fripte pe frigare. [Sil. -ru-ie] /frigare + suf. ~uie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRIGĂRÚIE s. frigăruică. (A comanda o ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

frigărúie s. f., art. frigărúia, g.-d. art. frigărúii; pl. frigărúi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

frigărúĭe f., pl. uĭ (dim. d. frigare). Frigare mică de lemn (maĭ rar de fer) de fript bucățele de carne. Carnea friptă așa: a mînca o frigăruĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink