FRICHINÍ, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

frichiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 sg. și pl. frichineáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

frichinésc v. tr. (cp. cu frec). Munt. Fam. Frec mult și des. Fig. Ĭaŭ la cercetare, trag la răspundere. V. refl. Mă fîțîĭ. – Și sfrichidesc în Mold. sud: doŭă note ascuțite pe care (muzicantul) le sfrichidea un ceas (D. Zanf. Tănase Scat.). V. surchidesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink