FRICATÍV, -Ă, fricative, adj.n. și f. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

FRICATÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre sunete consonante) La pronunțarea căruia canalul fonator se îngustează și aerul produce un zgomot de fricțiune. /<fr. fricatif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRICATÍV, -Ă adj. Consoană fricativă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g) ; constrictiv. [Cf. fr. fricatif, it. fricativo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRICATÍV, -Ă adj., s. f. constrictiv. (< fr. fricatif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRICATÍV adj. v. constrictiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fricatív adj. n., f. sg. fricatívă; pl. n. și f. fricatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fricatív, -ă adj. (d. lat. fricatus, frecat). Gram. Spirant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink