FRICȚIONÁ, fricționez, vb. I. Tranz. A face cuiva o fricțiune, a freca. [Pr.: -ți-o-. – Var.: frecționá vb. I] – Din fr. frictionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

A FRICȚIONÁ ~éz tranz. (corpul sau părți ale acestuia) A supune fricțiunii. [Sil. -ți-o-] /<fr. frictionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRICȚIONÁ vb. I. tr. A face o fricțiune. [Var. frecționa vb. I. / < fr. frictionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRICȚIONÁ vb. tr. a face o fricțiune. (< fr. frictionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRICȚIONÁ vb. (MED.) a freca, a trage. (Îl ~ pe spate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fricționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. fricționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fricționéz v. tr. (fr. frictionner). Barb. Frec, trag, masez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink