FRÍCĂ, (rar) frici, s. f. Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRÍCĂ ~ci f. Stare de neliniște sufletească cauzată de un pericol; teamă. [G.-D. fricii] /cf. gr. phrike
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRÍCĂ s. 1. teamă, temere, (livr., fam. și depr.) poltronerie, (franțuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. și reg.) scârbă, (înv.) stideală, stidință, stidire, teamăt, temătură, temoare, (latinism înv.) timoare, (arg.) târșală, târșă. (Nu simțea nici un pic de ~.) 2. v. sperietură.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Frică ≠ îndrăzneală, neînfricare
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
frícă (fríci), s. f. – Teamă, spaimă. – Mr. megl. istr. frică. Ngr. φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Prezența sa în istr. arată că este un împrumut foarte vechi. Cf. și alb. firkë (Meyer 110). Der. fricos, adj. (care se teme, laș, sperios; înv., îngrozitor); înfrica, vb. (a speria, a înspăimînta); înfricoșetor, adj. (îngrozitor); neînfric(oș)at, adv. (imperturbabil, netulburat). – Din rom. provine rut. fryka.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
frícă s. f., g.-d. art. frícii; pl. frici
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
frícă f., pl. ĭ (mgr. friki, d. vgr. phrike, d. phrisso, mă înfior; alb. frikă. D. rom. vine rut. frika). Teamă: mĭ-e frică de lup, să nu vie [!] lupu. Nicĭ de frică, în nicĭ un caz: nu-mĭ place nicĭ de frică. Frica păzește pepenăria (saŭ bostănăria), de frică multe facĭ și suferĭ, ca și cu paza pepenilor.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i intra frica / groaza în oase expr. a fi înspăimântat / îngrozit.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i tremura chiloții de frică expr. a-i fi foarte frică.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nici cu miliția / cu poliția / de frică expr. nicicum, în nici un caz.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink