FREZĂ³, freze, s. f. Guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

FREZĂ¹, freze, s. f. 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freză-modul = freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 2. Mașină de frezat. 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care taie și mărunțește pământul. 4. (Urmat de determinarea „rutieră”) Mașină de lucru rutieră folosită pentru scarificarea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

freză³ sf [At: NEGRUZZI, S. I, 195 / Pl: ~ze / E: fr fraise] Guler dublu din pânză de in, cu mai multe pliuri, care se purta în sec. XVI-XVII Si: (înv) potgalț.

freză² sf [At: TELEOR, ap. TDRG. / Pl: ~ze / E: drr freza²] Pieptănătură bărbătească Si: frizură (1).

freză¹ sf [At: IOANOVICI, TEHN. 301 / Pl: ~ze / E: fr fraise] 1 Unealtă așchietoare cu unul sau mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure Si: frezor¹. 2 (Îc) ~-modul Freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 3 Mașină de frezat. 4 Frezmașină. 5 Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care rupe bucăți de pământ, le sfărâmă și le amestecă. 6 (Șîs ~ rutieră) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor.

*FREZĂ³ (pl. -ze) sf. pop. Frizură [freza].

*FREZĂ² (pl. -ze) sf. 👕 Guler de pînză scrobită, cu multe crețuri, cum se purta în Franța în veacul al XVI-lea: tufoși și creți ca freza unei marcheze NEGR. [fr. fraise].

*FREZĂ¹ (pl. -ze) sf. 🔧 Unealtă de diferite forme care servește la găuritul lemnelor sau metalelor, pentru făcut tăieturi, roturi, angrenaje, roți dințate, etc. (🖼 2206) [fr. fraise].

FREZĂ¹, freze, s. f. 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freză-modul = freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 2. Mașină de frezat. 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care rupe bucăți din pământ, le sfărâmă și le amestecă. 4. (Urmat de determinarea „rutieră”) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

FREZĂ³, freze, s. f. Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

FREZĂ², freze, s. f. (Familiar) Pieptănătură bărbătească; frizură. [Mama] ne vrea cu freza aranjată. SAHIA, N. 48. Îmi stricase freza, răvășindu-mi părul cu degetele nervoase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 258.

FREZĂ¹, freze, s. f. 1. Unealtă cu unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax și avînd o mișcare de rotație; servește la prelucrarea metalelor, lemnului și a altor materiale dure. Parcă se cînta toată ziua aici, parcă fiecare strung sau freză și aparatele de sudură nu huruiau, nu scîrțîiau, nu produceau zgomote să-ți scrijelească urechea, ci aveau fiecare cîntecul lor. CĂLUGĂRU, O. P. 130. 2. Frezmașină.

FREZĂ³ s.f. Pieptănătură bărbătească; frizură. [< friza].

FREZĂ¹ s.f. 1. Unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru făcut diverse tăieturi, roți dințate etc., alcătuită din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. Mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pămîntul. 3. Frezmașină. [< fr. fraise].

FREZĂ² s.f. (Rar) Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gît în sec. XVI. [< fr. fraise].

FREZĂ³ s. f. pieptănătură bărbătească; frizură. (< friza)

FREZĂ¹ s. f. 1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. mașină de frezat. 3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor. (< fr. fraise)

FREZĂ² s. f. guler cu mai multe pliuri care se purta în sec. XVI. (< fr. fraise)

FREZĂ³ ~e f. înv. Guler plisat, purtat în trecut. /<fr. fraise

FREZĂ² ~e f. Frizură bărbătească. /v. a friza

FREZĂ¹ ~e f. 1) Unealtă cu unul sau mai multe tăișuri, folosită la prelucrarea materialelor dure prin așchiere. 2) Mașină de frezat. 3) Mașină agricolă formată dintr-un ax rotitor, prevăzut cu gheare sau cu cuțite, folosită la afânarea și la mărunțirea solului. /<fr. fraise

freză f. frizură (= fr. fraise).

*fréză, V. frizură.

freza² v vz friza¹

freza¹ vt [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 1955 / Pzi: ~zez / E: fr fraiser] 1 A prelucra prin așchiere un material cu freza¹ (1). 2 (Îs) Mașină de ~t Mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare Si: freză¹ (3).

friza¹ vtr [At: EMINESCU, N. 113 / V: freza / Pzi: ~zez / E: fr friser] (Asr) 1-2 A(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace). 3-4 A (se) coafa.

frizură sf [At: CONV. LIT. XLII, 149 / V: (nrc) frez~ / Pl: ~ri / E: fr frisure] 1 Freză². 2 Tunsoare.

*FREZA² (-zez) vb. tr. pop. – FRIZA.

*FREZA¹ (-ezez) vb. tr. 🔧 A găuri cu ajutorul unei freze [fr. fraiser].

*FRIZA (-izez), pop. FREZA vb. tr. și refl. 1 A încreți, a încîrlionța părul ¶ 2 A (se) pieptăna cu îngrijire [fr.].

FREZA, frezez, vb. I.Tranz. A prelucra un material cu freza. A freza o piuliță.

FRIZA, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A încreți, a încîrlionța părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are părul creț; și-l frizează. ◊ Fier de frizat v. fier (2). ◊ Refl. Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113.

FREZA vb. I. tr. A prelucra un material cu ajutorul frezei¹. [< fr. fraiser].

FRIZA vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cîrlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].

FREZA vb. tr. a prelucra un material cu ajutorul frezei. (< fr. fraiser)

FRIZA vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)

A FREZA ~ez tranz. (materiale dure) A prelucra prin așchiere cu ajutorul frezei. /<fr. fraiser

A SE FRIZA mă ~ez intranz. A-și face freza. /<fr. friser

A FRIZA ~ez tranz. 1) (părul) A aranja în bucle, folosind diferite mijloace; a cârlionța; a încreți; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei acțiuni de scurtare și aranjare a părului. /<fr. friser

frizà v. a bucla părul (= fr. friser).

*frizéz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. Mă apropiĭ, ating: purtarea luĭ frizează crima, nebunia.

*frizúră f., pl. ĭ (fr. frisure). Barb. Peptănătură. – Vulg. freză. (Lung. Univ. 16 Ian. 1939; 4, 3).

freză s. f., g.-d. art. frezei; pl. freze

freză s. f., g.-d. art. frezei; pl. freze

freză (unealtă, frizură, guler) s. f., g.-d. art. frezei; pl. freze

freza (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 1 sg. frezez, 3 frezează; conj. prez. 1 sg. să frezez, 3 să frezeze

friza (a ~) (a coafa; a se apropia de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 1 sg. frizez, 3 frizează; conj. prez. 1 sg. să frizez, 3 să frizeze

freza (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezează

friza (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizează

freza (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 1 sg. frezez, 3 sg. și pl. frezează

friza (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. frizez, 3 sg. și pl. frizează

friza

freză (freze), s. f. – 1. Unealtă așchietoare. – 2. Frizură, tunsoare bărbătească. – Fr. fraise „freză, unealtă”. Sensul al doilea este o confuzie cu frizură.

friza (frizez, frizat), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză.

a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție

a o lua în freză expr. 1. a fi certat / mustrat cu asprime 2. a fi umilit / ridiculizat

FREZĂ s. v. coafură.

FREZĂ s. coafură, frizură, pieptănătură, tunsoare, (Ban.) cofîrță. (O ~ modernă.)

FRIZA vb. v. coafa.

friza vb. v. COAFA.