2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

freanță sf vz frențe

frea sn vz frențe

frență sf vz frențe

frențe sfp [At: PISCUPESCU, O. 42/19 / V: s~, freanță, ~ță, ~ție, sfrenție, sfrinție, freanț, sfranț, sfrea sn / E: mg franc] 1 (Mpp) Sifilis. 2 (Reg; rar, lsg; îf freanță) Capră râioasă. 3 (Ent; pop; îf frenție) Gândac-de-turbă.

frenție sf vz frențe

FRENȚE sf. pl. 🩺 Sifilis [pol. franca sau ung. franc, propriu „boală franțuzească”].

frénțe f. pl. (turc. frengi, frenk, ngr. mala frántza, alb. malafrentsă, it. malfrancese, malfranzese [= boală franceză], rus. frĕnki, frĕančúga, pol. franca, francuza, ung. franc, francu). Pop. Sifilis. V. gîncĭ.

Enciclopedice

Freanță, Frenț-, Frințiu v. Franț 2-8.

Sinonime

FRENȚIE s. v. lues, sifilis.

frenție s. v. LUES. SIFILIS.

Arhaisme și regionalisme

freanță, frențe, s.f. (reg.) capră râioasă.

frențe s.f. pl. (reg., înv.) bube de sifilis, lues, frenție.

Intrare: Freanță
Freanță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Freanță
Intrare: frențe
frențe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
freanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • freanță
  • freanța
plural
  • frențe
  • frențele
genitiv-dativ singular
  • frențe
  • frenței
plural
  • frențe
  • frențelor
vocativ singular
plural
freanț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
frență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frenție
  • frenția
plural
  • frenții
  • frențiile
genitiv-dativ singular
  • frenții
  • frenției
plural
  • frenții
  • frențiilor
vocativ singular
plural