11 definiții pentru franctiror

Explicative DEX

FRANCTIROR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al Doilea Război Mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

franctiror sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr franc-tireur] 1 (Înv) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. 2 Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța în timpul celui de-al doilea război mondial.

FRANCTIROR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

FRANCTIROR, franctirori, s. m. (Învechit) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primește însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de al doilea război mondial) Partizan în luptele de rezistență din Franța.

FRANCTIROR s.m. Soldat voluntar care nu făcea parte dintr-o armată regulată; (spec.) partizan al mișcării de rezistență din Franța în timpul celui de-al doilea război mondial. [< fr. franc-tireur].

FRANCTIROR s. m. soldat voluntar care nu făcea parte dintr-o armată regulată; partizan al mișcării de rezistență din Franța între 1940-1944. (< fr. franc-tireur)

*franc-tirór m. (franc-tireur, liber trăgător). În Francia, soldat care, fără să facă parte din armata regulară, primește o însărcinare în timp de războĭ. V. bașbuzuc, cazac.

Ortografice DOOM

franctiror (desp. franc-ti-) s. m., pl. franctirori

franctiror (franc-ti-) s. m., pl. franctirori

franctiror s. m. (sil. franc-), pl. franctirori

Enciclopedice

FRANCTIRÓR (< fr.) s. m. Denumire dată în Franța soldaților voluntari care participau la lupta împotriva invadatorilor. Au acționat în Războiul Franco-Prusian (1870-1871) și în timpul ocupației Franței de către Germania (1940-1944). În 1941 s-a creat organizația militară de luptă „Franctirori și partizani francezi” (F.T.P.F.).

Intrare: franctiror
  • silabație: franc-ti-ror info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franctiror
  • franctirorul
  • franctiroru‑
plural
  • franctirori
  • franctirorii
genitiv-dativ singular
  • franctiror
  • franctirorului
plural
  • franctirori
  • franctirorilor
vocativ singular
  • franctirorule
  • franctirore
plural
  • franctirorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

franctiror, franctirorisubstantiv masculin

  • 1. învechit Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (În timpul celui de-al Doilea Război Mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.