FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRANCMASÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de francmasonerie; propriu francmasoneriei. Lojă ~că. Societate ~că. /<fr. franc-maçonnique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRANCMASÓNIC, -Ă adj. Referitor la francmasonerie; masonic. [< fr. franc-maçonnique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRANCMASÓNIC, -Ă adj. referitor la francmasonerie; masonic. (< fr. franc-mașonnique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRANCMASÓNIC adj. masonic. (Lojă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

francmasónic adj. (sil. mf. franc-) → masonic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*franc-masónic, -ă adj. (fr. francmasonnique). De franc-mason, de francmasonerie. Fig. Ipocrit, de sectar: zîmbet francmasonic. Adv. A zîmbi francmasonic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink