FRANCIZÁ vb. I. tr. A da caracter francez. [< fr. franciser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRANCIZÁ vb. tr. a da caracter francez. (< fr. franciser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

francizá vb., ind. prez. 1 sg. francizéz, 3 sg. și pl. francizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

francizà v. 1. a da o formă franceză unei vorbe străine; 2. a deprinde cu apucăturile franceze.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRANCÍZĂ, francíze, s. f. Dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii. – Din fr. franchise.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Pare mai curînd să provină din engl. franchise. „Proprietate intelectuală” este un termen vag, nedefinit în legislație, care amalgamează noțiuni de mărci, patente și drepturi de autor. - cata

*francíză s. f., g.-d art. francízei, pl. francíze
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*francizéz v. tr. (fr. franciser). Franțuzesc, fac Francez, deprind cu limba și obiceĭurile franceze: un străin francizat. Gram. Daŭ terminațiune saŭ pronunțare franceză, ca bronșită, dantist îld. bronchită, dentist.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FRANCHÍSĂ (‹ fr.) s. f. 1. Privilegiu acordat unui dealer pentru distribuirea unui produs. 2. Privilegiu primit de un guvern pentru a utiliza o proprietate publică sau a crea un monopol (monopol fiscal). 3. Autorizație de creare a unei corporații. 4. Impozit pe f. = taxă percepută pe veniturile unei corporații care activează sub numele său propriu. 5. Cheltuieli suportate de asigurator, în cazul în care s-au produs pagubele asigurate.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink