5 definiții pentru «franciu»   declinări

FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRÁNCIU s.n. Element chimic radioactiv. [Pron. -ciu, var. francium s.n. / < fr. francium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRÁNCIU s. n. element chimic radioactiv din grupa metalelor alcaline. (< fr. francium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fránciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. fránciul; simb. Fr
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FRÁNCIU (‹ fr.; {s} fr. France „Franța”) s. n. Element chimic radioactiv, cu caracter metalic, din grupa metalelor alcaline (Fr; nr. at. 87, m. at. 223). Izotopul natural cel mai stabil 223Fr apare în natură în cantități extrem de mici, prin dezintegrarea actiniului. A fost descoperit (1939) de Marguerite Perey, dar n-a fost izolat în cantități apreciabile, fiind extrem de instabil (timp de înjumătățire 223 Fr = 21 min.). Proprietățile sale chimice se aseamănă cu ale cesiului.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink