FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRÁIER ~i m. 1) Persoană care nu poate profita de anumite împrejurări; om nedescurcăreț; prost. 2) Persoană care iese din comun prin îmbrăcăminte și ținută extravagantă. [Sil. fra-ier] /<germ. Freier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRÁIER, -Ă s. m. f., adj. (om) prost, care nu știe să profite într-o anumită împrejurare. (< germ. Freier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRÁIER adj. v. credul, naiv, prost.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fráier (fráieri), s. m. – 1. (Arg.) Om prost, care este furat sau de la care se obține vreun avantaj. – 2. (Arg.) Ins, tip. Germ. Freier „pretendent, logodnic” (Graur, GS, VI, 335), cf. pol. frajerz „logodnic” (Graur, BL, IV, 82), ceh. frajer (Berneker 283), cr. frajar. Semantismul pare să se explice prin ideea că logodnicul este întotdeauna tras pe sfoară. După Vasiliu, GS, VII, 114, din germ. Freiherr „domn”. Der. fraieri, vb. (a înșela, a trage pe sfoară, a escroca); fraiereală, s. f. (escrocherie; lenevie); fraierește, adv. (ca pungașii).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fráier s. m., adj. m. (sil. fra-ier), pl. fráieri; f. sg. fráieră, g.-d. art. fráierei, pl. fráiere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a lua (pe cineva) de fazan / de fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede (pe cineva) prost
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fraier coclit / cu cioc expr. om prost la culme.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

se îndoaie fraierul expr. (deț.) gardianul își schimbă impresia inițială / părerea negativă despre un deținut.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink