FRAGMENTÁR, -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau mai multe fragmente; incomplet, în fragmente, fărâmițat. – Din fr. fragmentaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din fragmente; care constă din fragmente. /<fr. fragmentaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMENTÁR, -Ă adj. Făcut, format din fragmente; incomplet, fărâmițat. [Cf. fr. fragmentaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMENTÁR, -Ă adj. format din fragmente; incomplet. (< fr. fragmentaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMENTÁR adj. incomplet, necomplet, parțial. (Publicarea ~ a unei opere.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fragmentár adj. m., pl. fragmentári; f. sg. fragmentáră, pl. fragmentáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fragmentár, -ă adj. (d. fragment; fr. -entaire). În stare de fragmente: operă fragmentară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink