FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

A FRAGMENTÁ ~éz tranz. (obiecte integrale) A împărți în fragmente. /<fr. fragmenter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMENTÁ vb. I. tr. A împărți, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. [< fr. fragmenter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMENTÁ vb. tr. a împărți în fragmente; a fracționa, a segmenta. (< fr. fragmenter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMENTÁ vb. 1. v. împărți. 2. a diviza, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fragmentá vb., ind. prez. 1 sg. fragmentéz, 3 sg. și pl. fragmenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fragmentéz v. tr. (lat. fragmentare, fr. -enter. V. frămînt). Prefac în fragmente.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink