FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMÉNT ~e n. Bucată dintr-un întreg; frântură. /<fr. fragment, lat. fragmentum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMÉNT s.n. Bucată, parte (a unui tot). ♦ Parte dintr-o operă literară, dintr-o scriere. [Pl. -te. / < fr. fragment, cf. lat. fragmentum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMÉNT s. n. 1. parte (dintr-un tot). 2. moment dintr-o operă literară, muzicală, dintr-o scriere. (< fr. fragment, lat. fragmentum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRAGMÉNT s. 1. v. bucată. 2. v. pasaj. 3. v. episod. 4. crâmpei, frântură, parte, (reg.) crâmpot. (A ascultat un ~ din discuția lor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fragmént s. n., pl. fragménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fragmént n., pl. e (lat. fragmentum, d. frángere, a frînge. V. fragil). Frîntură, bucată ruptă dintr´un întreg: fragmente dintr´o corabie, din scrierile unuĭ autor, dintr´o conversațiune. V. epavă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink