FRACTURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fractura și rezultatul ei; rupere. [< fractura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTURÁRE s. (MED.) frângere, rupere. (~ piciorului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fracturáre s. f., pl. fracturări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

A FRACTURÁ ~éz tranz. (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acțiunea violentă a unei forțe; a frânge; a rupe. /<fr. fracturer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTURÁ vb. (MED.) a (-și) frânge, a(-și) rupe. (Și-a ~ un os.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fracturá vb., ind. prez. 1 sg. fracturéz, 3 sg. și pl. fractureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fracturéz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Frîng un os.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink