FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

A FRACTURÁ ~éz tranz. (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acțiunea violentă a unei forțe; a frânge; a rupe. /<fr. fracturer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTURÁ vb. (MED.) a (-și) frânge, a(-și) rupe. (Și-a ~ un os.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fracturá vb., ind. prez. 1 sg. fracturéz, 3 sg. și pl. fractureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTÚRĂ ~i f. 1) Leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru. 2) Loc al acestei leziuni. 3) Ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale; falie. /<fr. fracture, lat. fractura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTÚRĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRACTÚRĂ s. (MED.) ruptură, (pop.) frântură. (~ unui os, a unui membru.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fractúră f., pl. ĭ (lat. fractura, d. fractus, frînt. V. frîng). Chir. Frîngerea unuĭ os și locu unde un os e frînt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*fracturéz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Frîng un os.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink