FRACȚIE, fracții, s. f. Număr neîntreg, egal cu cîtul a două numere întregi. ◊ Fracție zecimală v. zecimal. Fracție ordinară v. ordinar. ♦ Raportul a două expresii matematice.

FRACȚIE s.f. Număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ♦ Raport între două expresii matematice. [Gen. -iei, var. fracțiune (5) [în DN] s.f. / cf. fr. fraction, lat. fractio].

FRACȚIE s. f. număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ◊ raport între două expresii matematice. (< fr. fraction, lat. fractio)

FRACȚIE ~i f. 1) mat. Raport a două numere întregi. 2) v. FRACȚIUNE. [Art. fracția; G.-D. fracției; Sil -ți-e] /<fr. fraction

fracțiune sf [At: HASDEU, I. C. VIII, ap. DA / P: ~ți-u~ / V: fracție (Pl: ~ii) / Pl: ~ni / E: fr fraction, lat fractio, -onis] 1 Parte distinctă dintr-un întreg Si: fragment (1), frântură (11). 2 (Șîs ~ politică) Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care luptă împotriva liniei politice a majorității membrilor acelui partid. 3 Grup format de reprezentanții unui partid politic în parlament. 4 (Chm) Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură. 5 (Chm) Porțiune solidă obținută prin cristalizarea fracționată dintr-o soluție. 6 (Mat; îf fracție; șîs ~ie ordinară) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi Si: (înv) frântură (8). 7 (Mat; îf fracție; îs ~ie zecimală) Fracție al cărei numitor este o putere a lui 10 Si: (înv) frântură (9). 8 (Mat; îf fracție) Raport între două expresii matematice Si: (înv) frântură (10). 9 (Tip; îf fracție) Cifră mică cu corpul plin, cu floare sus sau jos, care, pusă în paranteză, servește drept semn pentru o notă.

fracți(un)e f. 1. partea dintr’un tot: o fracțiune din adunare; 2. număr exprimând una sau mai multe părți din unitatea împărțită în părți egale.

fracție (raport matematic; parte dintr-o condamnare) (desp. -ți-e) s. f., art. fracția (desp. -ți-a), g.-d. art. fracției; pl. fracții, art. fracțiile (desp. -ți-i-) (fracție ordinară, ~ zecimală; ultima fracție din pedeapsă)

fracție (raport matematic) (-ți-e) s. f., art. fracția (-ți-a), g.-d. art. fracției; pl. fracții, art. fracțiile (-ți-i-)

fracție (mat.) s. f. (sil. -ți-e), art. fracția (sil. -ți-a), g.-d. art. fracției; pl. fracții, art. fracțiile (sil. -ți-i-)

FRACȚIE s. (MAT.) 1. (înv.) sfărâmătură. 2. fracție zecimală = număr zecimal.

FRACȚIE s. (MAT.) 1. (înv.) sfărîmătură. 2. fracție zecimală = număr zecimal.

FRÁCȚIE (< fr., lat.) s. f. (MAT.) Termen folosit în aritmetică pentru numărul rațional. ◊ F. ireductibilă = f. în care numărătorul și numitorul sunt numere prime. ◊ F. ordinară = simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi (ex. 2/3, 5/7, 9/8). ◊ F. zecimală finită = f. ordinară al cărei numitor este o putere a lui 10 (ex. 3/10 = 0,3). ◊ F. zecimală periodică = f. zecimală care are un grup de zecimale (numit perioadă) ce se repetă necontenit. ◊ F. zecimală periodică simplă = f. zecimală periodică la care perioada urmează imediat după virgulă; ex. 4/3 = 1.333... = 1,(3). ◊ F. zecimală periodică mixtă = f. zecimală periodică la care perioada nu urmează imediat după virgulă; ex. 5/6 = 0,833... = 0,8(3).