frâuă sf [At: KLEIN, D. 198 / V: froaie / Pl: nct / E: ger Frau] (Trs) 1-2 Săsoaică (măritată). 3 (Îf froaie) Femeie măritată Si: nevastă.

froaie sf vz frâuă

FRÎUĂ subst. < germ. Frau „femeie”, luat de ardeleni cu înțelesul de „doamnă săsoaică” (DLR). 1. Frăia f. (Sd XVI; Sur; – b. (17 A V 238; Sur XVII). 2. Frăină fam. (Ard).

frâuă s.f. (reg.) săsoaică măritată.