2 intrări
10 definiții
Explicative DEX
FOȘCĂITURĂ s. f. v. fojgăitură.
FOȘCĂITURĂ s. f. v. fojgăitură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
FOȘCĂITURĂ s. f. v. fojgăitură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
foșcăitură sf vz fojgăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍FOȘCĂITURĂ (pl. -uri) sf. Mold. Bucov. Faptul de a foșcăi și rezultatul acestei acțiuni; foșnet: nu auzea ... decît cînd și cînd niște foșcăituri și pîrîituri de vreascuri SB..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FOJGĂITURĂ, fojgăituri, s. f. (Reg.) Fâșâit, foșnet. [Pr.: -gă-i-. – Var.: foșcăitură s. f.] – Fojgăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FOJGĂITURĂ, fojgăituri, s. f. (Reg.) Fâșâit, foșnet. [Pr.: -gă-i-. – Var.: foșcăitură s. f.] – Fojgăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
fojgăitură sf [At: SBIERA, P. 172/35 / P: ~gă-i~ / V: foșcă~, foșgă~ / Pl: ~ri / E: fojgăi + -itură] Fâșâit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
foșgăitură sf vz fojgăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FOJGĂITURĂ, fojgăituri, s. f. (Mold., Bucov.) Fîșîitură, foșnitură. (În forma foșcăitură) Nu auzea nimică, decît cînd și cînd niște foșcăituri și pîrîituri de vreascuri. SBIERA, P. 172. – Variantă: foșcăitură s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
fojgăitură (reg.) (desp. -gă-i-) s. f., g.-d. art. fojgăiturii; pl. fojgăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fojgăitură (reg.) (-gă-i-) s. f., g.-d. art. fojgăiturii; pl. fojgăituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fojgăitură s. f. (sil.-gă-i-), g.-d. art. fojgăiturii; pl. fojgăituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: foj-gă-i-
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fojgăitură, fojgăiturisubstantiv feminin
- 1. Foșnet, foșnitură, fâșâit, fâșâitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu auzea nimică, decît cînd și cînd niște foșcăituri și pîrîituri de vreascuri. SBIERA, P. 172. DLRLC
-
etimologie:
- Fojgăi + -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.