FOTOLUMINISCENȚĂ s. f. v. fotoluminescență.

FOTOLUMINESCENȚĂ, fotoluminescențe, s. f. (Fiz.) Denumire comună dată fluorescenței, fosforescenței și altor fenomene asemănătoare, în care se produce o emisiune de lumină prin iluminarea prealabilă a substanței emițătoare sau prin iradierea ei cu radiații ultraviolete ori cu raze X. [Var.: fotoluminiscență] – Din fr. photoluminescence.

fotoluminescență sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: fr photoluminescence] (Fiz) Denumire comună dată fluorescenței, fosforescenței și altor fenomene asemănătoare, în care se produce o emisiune de lumină prin iluminarea prealabilă a substanței emițătoare sau prin iradierea ei cu radiații ultraviolete ori cu raze X.

FOTOLUMINESCENȚĂ, fotoluminescențe, s. f. (Fiz.) Denumire comună dată fluorescenței, fosforescenței și altor fenomene asemănătoare, în care se produce o emisiune de lumină prin iluminarea prealabilă a substanței emițătoare sau prin iradierea ei cu radiații ultraviolete ori cu raze X. – Din fr. photoluminescence.

FOTOLUMINESCENȚĂ, fotoluminescențe, s. f. (Fiz.) Denumire comună dată fluorescenței, fosforescenței și altor fenomene asemănătoare.

FOTOLUMINESCENȚĂ s.f. Denumire comună a fluorescenței, a fosforescenței și a altor fenomene asemănătoare. [Cf. fr. photoluminescence].

FOTOLUMINESCENȚĂ s. f. denumire comună a fluorescenței și fosforescenței substanțelor luminescente. (< fr. photoluminescence)

FOTOLUMINESCENȚĂ ~e f. Fenomen caracterizat printr-o emisie de lumină, datorită iluminării sau iradierii unor substanțe cu raze ultraviolete. /<fr. photoluminescence

!fotoluminiscență s. f., g.-d. art. fotoluminiscenței

!fotoluminescență/fotoluminiscență s. f., g.-d. art. fotoluminescenței/fotoluminiscenței; pl. fotoluminescențe/fotoluminiscențe

fotoluminescență s. f. → luminescență