FOSFORESCÉNȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină când absorb sau după ce au absorbit radiații luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. – Din fr. phosphorescence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FOSFORESCÉNȚĂ ~e f. 1) Luminescență a fosforului. 2) fiz. Proprietate a unor substanțe de a emite lumină după ce au absorbit radiații (ultraviolete). 3) biol. Proprietate a unor organisme animale sau vegetale de a emite lumină în obscuritate. /<fr. phosphorescence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FOSFORESCÉNȚĂ s.f. Fenomen de luminescență pe care îl prezintă un corp care emite lumină spontan sau prin acțiunea unei arderi lente; (p. ext.) sclipire. [< fr. phosphorescence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FOSFORESCÉNȚĂ s. f. luminescență spontană a unor substanțe, produsă prin acțiunea unei arderi lente; calitatea de a lumina și în întuneric; fotogeneză (2). (< fr. phosphorescence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fosforescénță s. f., g.-d. art. fosforescénței; pl. fosforescénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fosforescénță f., pl. e (d. fosforescent). Chim. Proprietatea de a luci pin [!] oxidare, fără căldură sensibilă orĭ combustiune, la întuneric, ca: fosforu, licuricĭu ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink