9 definiții pentru «fortuit»   declinări

FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paulroman | Semnalează o greșeală | Permalink

fortuít (întâmplător) adj. m., pl. fortuíți; f. fortuítă, pl. fortuíte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FORTUÍT adj. v. incidental, întâmplător, neașteptat, neprevăzut.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FORTUÍT ~tă (~ți, ~te) livr. Care are loc pe neașteptate; întâmplător; inopinat; accidental; incidental. [Sil. -tu-it] /<fr. fortuit, lat. fortuitus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FORTUÍT, -Ă adj. Venit pe neașteptate; neprevăzut, întâmplător, inopinat. [Pron. -tu-it. / cf. fr. fortuit, lat. fortuitus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FORTUÍT, -Ă adj. neprevăzut, întâmplător, venit pe neașteptate; inopinat. ♦ (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-și execute o obligație. (< fr. fortuit, lat. fortuitus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fortuít adj. m., pl. fortuíți; f. sg. fortuítă, pl. fortuíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fortuit a. ce vine din întâmplare.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*fortuít, -ă adj. (lat. fortuitus, d. fors, fortuna, soartă, noroc). Întîmplător, accidental. Adv. În mod fortuit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink