FORTIFICÁRE, fortificări, s. f. Acțiunea de a (se) fortifica și rezultatul ei. – V. fortifica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FORTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fortifica și rezultatul ei. [< fortifica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FORTIFICÁRE s. 1. (MIL.) întărire, (rar) retranșare. (~ unei cetăți.) 2. întărire, (fig.) călire, oțelire. (~ lui în luptă.) 3. v. întremare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fortificáre s. f., g.-d. art. fortificării; pl. fortificări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FORTIFICÁ, fortífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli. 2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificație. – Din lat. fortificare, fr. fortifier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A FORTIFICÁ fortífic tranz. 1) (localități, linii de luptă etc.) A înzestra cu fortificații. 2) A face să capete forțe fizice sau morale; a face mai puternic. /<fr. fortifier, lat. fortificare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FORTIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A întări, a oțeli (un organism). 2. tr. A întări cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). [P.i. fortífic, 3,6 -că. / < fr. fortifier, it., lat. fortificare < fortis – puternic, facere – a face].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FORTIFICÁ vb. I. tr. a întări, a consolida cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). II. tr., refl. a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifia. (< fr. fortifier, lat. fortificare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FORTIFICÁ vb. 1. (MIL.) a (se) întări, (rar) a (se) retranșa, (înv.) a (se) întemeia. (A ~ un loc, un oraș.) 2. a (se) întări, (fig.) a (se) căli, a (se) oțeli. (S-a ~ în lupte.) 3. v. întrema.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) fortifica ≠ a (se) ramoli
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A fortifica ≠ a slăbi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se fortifica ≠ a se ramoli, ase hârbui, a slăbi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fortificá vb., ind. prez. 1 sg. fortífic, 3 sg. și pl. fortífică, imperf. 3 sg. fortificá; conj. prez. 3 sg. și pl. fortífice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fortífic, a -á v. tr. (lat. fortifico, -áre, d. fortis, tare, și fácere, a face). Întăresc, înconjor [!] cu fortificațiunĭ. Întăresc, fac robust: exercițiu fortifică mușchiĭ. Fig. Confirm, coroborez: această mărturie fortifică opiniunea ta.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*fortificațiúne f. (lat. fortificátio, -ónis). Acțiunea de a fortifica. Loc întărit pin [!] forturĭ și alte lucrărĭ de inginerie militară. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink