FORNICÁ vb. I. intr. (Liv.) A face luxură, a se desfrâna. [P.i. fornic. / < fr. forniquer, lat. fornicari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FORNICÁ vb. intr. a face luxură, a se desfrâna. (< fr. forniquer, lat. fornicari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink