FORMALÍST, -Ă, formaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. Persoană care dă dovadă de formalism (1). 2. (Persoană) a cărei activitate este pătrunsă de formalism (2). ♦ (Persoană) care adoptă în relațiile sale o atitudine de politețe protocolară, ceremonioasă, exagerată și uneori nesinceră. – Din fr. formaliste.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FORMALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de formalism; propriu formalismului. Atitudine ~stă. /<fr. formaliste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FORMALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al formalismului. 2) Persoană care respectă în mod exagerat toate formalitățile. /<fr. formaliste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FORMALÍST, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Om) pătruns de formalism. 2. (Cel) care ține mai mult la forme, care se conformează îngust formelor; birocrat. [Cf. fr. formaliste, rus. formalist].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FORMALÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (om) pătruns de formalism; protocolar. 2. (cel) care ține mai mult la forme; birocrat. (< fr. formaliste)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FORMALÍST adj. ceremonios, protocolar. (Ești prea ~!)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
formalíst s. m., adj. m., pl. formalíști; f. sg. formalístă, pl. formalíste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*formalíst, -ă s. (d. formal; fr. -iste). Care ține la formalitățĭ, la etichetă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink