FORFOTÍ, forfotesc, vb. IV. Intranz. 1. A umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a roi, a mișuna, a forfăi. 2. A fierbe cu zgomot înăbușit; a clocoti încet, potolit. – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A FORFOTÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a foi; a fojgăi; a furnica; a mișuna; a roi; a viermui; a foșni. 2) A fierbe încet, producând zgomote înăbușite; a clocoti potolit. 3) (despre ape) A se agita cu zgomot. /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FORFOTÍ vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a se frământa, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bâjbâi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vâșca, (prin Transilv.) a șovârca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fâțâi, a se vânzoli. (Lumea ~ pe străzi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

forfotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. forfotésc, imperf. 3 sg. forfoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. forfoteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

forfotésc v. intr. (d. forfot). Clocotesc, ferb [!], vorbind de un lichid maĭ gros, ca atuncĭ cînd puĭ în apă făină ca să facĭ mămășigă. V. intr. Fig. Umblu forfota. V. tr. Mozolesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink