FONOCARDIOGRÁF, fonicardiografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia vibrațiile sonore ale inimii sunt transformate în semnale electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. phonocardiographe.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FONOCARDIOGRÁF ~e n. Aparat pentru înregistrarea grafică a variațiilor sonore ale inimii. [Sil. -di-o-] /<fr. phonocardiographe
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FONOCARDIOGRÁF s.n. Aparat pentru înregistrarea grafică a zgomotelor inimii. [Pron. -di-o-. / < fr. phonocardiographe].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FONOCARDIOGRÁF s. f. aparat folosit în fonocardiografie. (< fr. phonocardiographe)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fonocardiográf s. n. (sil. -di-o-graf), pl. fonocardiográfe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fonocardiográf s.n. (med.) Aparat care înregistrează grafic bătăile inimii ◊ „La catedra de tehnică electronică și fiabilitate din cadrul Facultății de electronică a fost realizat de curând prototipul unui fonocardiograf fetal destinat diagnosticării maladiilor cardiace încă în faza intrauterină.” Mag. 4 X 75 p. 3 (din fr. phonocardiographe; DM; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink