FONCIÉRĂ, fonciere s. f. (Înv.) Impozit care se plătea pentru proprietățile agricole. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. foncière.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

FONCIÉRĂ s.f. (Rar) Impozit funciar. [Pron. -ci-e-. / < fr. foncière].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FONCIÉRĂ s. f. impozit funciar. (< fr. foncière)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fonciéră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. fonciérei; pl. fonciére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fonciér s. f. (foncieră, pl. fonciere), adj. (pl. foncieri; f. foncieră, fonciere)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

*fonciár, -ă adj. (fr. foncier, d. fonds, lat. fundus, moșie. V. fund). De moșie: proprietate fonciară; proprietar, impozit fonciar. S. n., pl. urĭ saŭ e. Ĭmpozit fonciar. – Fals funciar, adj. și foncieră, subst. – Și funduar (după lat. fundus).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink