FONATÓR, fonatoare, adj.n. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

FONATÓR ~oáre adj. : Aparat (sau organ) ~ aparat (organ) care produce sunetele vorbirii. /<fr. phonateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FONATÓR, -OÁRE adj. Care produce sunetele vorbirii. ◊ Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr. phonateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fonatór adj. m., f. fonatoáre; pl. f. fonatoáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

fonatór adj. n., pl. fonatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FONATOÁRE adj. f. v. fonator.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink