folteá s.m. art. invar. (reg.) 1. om cu burta mare; burtos, pântecos. 2. mâncău, mâncăcios, lacom, nesățios.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fóltea m., gen. al luĭ, pl. n´are (d. foale, imitat după burtea). Fam. Iron. Burtea, om pîntecos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink