FÓLIO s. n. 1. Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată. 2. Filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură față, pentru ambele pagini. [Pr.: -li-o] – Din lat. [in]folio, fr. folio.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÓLIO n. 1) Format de carte care se obține printr-o singură îndoire a colii de hârtie. 2) Suprafață formată din două pagini alăturate, numerotate o singură dată. [Sil. -li-o] /<lat. [in] folio, fr. folio
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÓLIO s.n. 1. Foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. V. in-folio. ♦ Număr al unei pagini. 2. Peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. [Pron. -li-o. / < fr. folio, cf. it. foglio, lat. folium – foaie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÓLIO s. n. 1. foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. ◊ număr al unei pagini. 2. peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. (< fr. folio, lat. /in/folio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fólio s. n. (sil. -li-o)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*fólio n., pl. tot așa saŭ foliurĭ (lat. folio, ablativu d. folium, foaĭe). Rar. Număr de pagină. V. in-folio.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FOLÍA s. f. Vechi dans de origine portugheză, cu mișcare rapidă și inegală, care se dansează cu acompaniament de castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Cuv. port.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÓLIE1, folii, s. f. Foaie subțire din material plastic din care se confecționează pelerine, umbrele, etc. – Din germ. Folie, it. foglia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FOLÍE2, folii, s. f. (Fam.) Veselie (zgomotoasă), grozăvie, nebunie (plină de satisfacții); (concr.) lucru grozav, extrem de plăcut, care produce o impresie vie. – Din fr. folie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÓLIE1 ~i f. Foiță subțire (de aur, aluminiu, material plastic) având diverse întrebuințări. /<germ. Folie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÓLIE2 ~i f. fam. 1) Veselie zgomotoasă. 2) Lucru foarte plăcut. /<fr. folie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FOLÍA s.f. 1. (Muz.) Dans vechi de carnaval, de origine portugheză, în tempo rapid, care se dansează cu acompaniament de castaniete; melodia acestui dans. 2. Piesă muzicală pentru variații instrumentale sau vocale, dezvoltată în sec. XVIII; folie. [< it. follia, cf. port., sp. folia].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÓLIE1 s.f. (Tehn.) Foaie subțire de material plastic din care se fac pelerine, glugi, umbreluțe pentru ploaie etc. [Gen. -iei. / < it. foglia, germ. Folie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FOLÍE2 s.f. (Liv.). 1. Nebunie, demență. 2. (Muz.) Folia. [< fr. folie, it. follia].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FOLÍA s. f. 1. vechi dans portughez de carnaval, cu mișcare rapidă, cu acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare. 2. piesă muzicală pentru variații instrumentale sau vocale. (< port., sp. folia)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÓLIE1 s. f. foaie subțire de material plastic din care se fac pelerine, umbreluțe pentru ploaie etc.; foaie subțire din metal. (< germ. Folie, it. foglia)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FOLÍE2 s. f. nebunie, demență. ◊ (fam.) lucru extraordinar, grozăvie, teribilitate. (< fr. folie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FOLÍE s. v. nebunie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
folía s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fólie (foaie de material plastic) s. f. (sil. -li-e), art. fólia (sil. -li-a), g.-d. art. fóliei; pl. fólii, art. fóliile (sil. -li-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
folíe (lucru extraordinar) s. f., art. folía, g.-d. art. folíei; pl. folíi, art. folíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*in-fólio n., pl. tot așa saŭ in-foliurĭ (fr. [d. lat.] in-folio. V. folio, foliant). Formatu uneĭ foĭ îndoite numaĭ în 2 (4 paginĭ). Carte de acest format: un in-folio.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fólie s.f. (chim.) Foaie subțire (de policlurură de vinil, din metal etc.) ◊ „Privirile îți sunt atrase de niște materiale fine, transparente, opace sau diferit colorate, în funcție de materia primă utilizată. Din aceste «folii» – cum sunt denumite de specialiști – muncitoarele execută pelerine, glugi, umbreluțe pentru ploaie, șorțuri de bucătărie.” I.B. 31 III 61 p. 1. ◊ „O folie izolatoare specială, având proprietatea de a reduce pierderile de căldură din încăperi, a fost realizată în Belgia.” Sc. 11 V 79 p. 5; v. și 16 VII 61 p. 1, Z. 7 III 97 p. 10; v. și inscripționare, împâslitură, lactofiltru (din germ. Folie, it. foglia; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 37; DTP, LTR; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
follia (folia) (la ~), vechi dans portughez a cărui formulă muzicală a fost mult folosită în sec. 17-18 ca bază pentru variațiuni*, înrudită cu passacaglia* și ciaccona*. Prima mențiune a unei melodii intitulate f. a fost făcută de Salinas în 1577. În timpul barocului* a fost introdusă între formele ostinato*-ului. Cei mai importanți compozitori care au utilizat-o: Corelli, Vivaldi, Frescobaldi, Pergolese, J.S. Bach, C. Ph. E. Bach, Cherubini, Listz.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink