FOCULÉȚ, foculețe, s. n. Focușor. – Foc1 + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FOCULÉȚ s. focușor. (Au făcut un ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
foculéț s. n., pl. foculéțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink