2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fob1, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr fob] (D. tranzacții comerciale maritime) În care prețul convenit înglobează toate uzurile pe care le va suferi marfa până la destinație.

-fob2 [At: DN3 / E: fr -phobe, it -fobo] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Care are aversiune. 2 Care are teamă (patologică).

FOB, -Ă adj. (Despre tranzacții comerciale maritime) În care prețul convenit înglobează toate uzurile pe care le va suferi marfa pînă la destinație. [< fr. fob, cf. engl. f(ree) o(n) b(oard) – franco la bord].

-FOB Element secund de compunere savantă cu semnificația „care are aversiune”, „care are teamă (patologică)”. [< fr. -phobe, it. -fobo, cf. gr. phobos – frică].

FOB1, -Ă adj. (despre tranzacții comerciale maritime) în care prețul convenit înglobează toate uzurile pe care le va suferi marfa până la destinație. (< fr. fob)

-FOB2, -FOBIE elem. „(care are) aversiune, teamă (patologică)”. (< fr. -phobe, -phobie, cf. gr. phobos)

*fob, -ă adj. și[1]

  1. Fiind intrări consecutive, explicația se găsește la *fobie Ladislau Strifler

FOBIE s.f. Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „teamă (patologică) de”, „aversiune față de ceva”, „fobie”. [Gen. -iei. / < fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos – frică].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fob adj. m., pl. fobi; f. sg. fobă, pl. fobe

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-FOB „care urăște, care respinge, care se teme de”. ◊ gr. phobos „frică, teamă, teroare” > fr. -phobe, engl. id., it. -fobo > rom. -fob.

-FOBIE „repulsie, antipatie, teamă morbidă”. ◊ gr. phobos „frică, spaimă, teroare” > fr. -phobie, germ. id., it. -fobia, engl. -phobia > rom. -fobie.

Intrare: fob (adj.)
fob1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fob
  • fobul
  • fobu‑
  • fo
  • foba
plural
  • fobi
  • fobii
  • fobe
  • fobele
genitiv-dativ singular
  • fob
  • fobului
  • fobe
  • fobei
plural
  • fobi
  • fobilor
  • fobe
  • fobelor
vocativ singular
plural
Intrare: fob (suf.)
sufix (I7-S)
  • fob
fobie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • fobie
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fob, foadjectiv

  • 1. (Despre tranzacții comerciale maritime) În care prețul convenit înglobează toate uzurile pe care le va suferi marfa până la destinație. DN
etimologie:

fobelement de compunere, sufix

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „care are aversiune”, „care are teamă (patologică)”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic