FLUVIATÍL, -Ă, fluviatili, -e, adj. (Bot.: despre plante) De apă curgătoare. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. fluviatile, lat. fluviatilis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLUVIATÍL, -Ă adj. Fluvial. ♦ (Despre organe vegetale) Care crește în apele curgătoare. [Cf. fr. fluviatile, lat. fluviatilis].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLUVIATÍL, -Ă adj. 1. fluvial. 2. (despre plante, organe vegetale) care cresc în apele curgătoare. (< fr. fluviatile, lat. fluviatilis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fluviatíl adj. m., pl. fluviatíli; f. sg. fluviatílă, pl. fluviatíle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*fluviátil, -ă adj. (lat. fluviátilis = fluvialis, fluvial). Se zice despre vietățile din fluviĭ: rac fluviatil (tot așa de bine se poate zice și fluvial). – Și -íl (după fr.).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fluviatil, sistem depozițional ∼ , (engl.= fluviatil system), (sedim.), domeniu de sedimentare controlat și definit de distribuția rețelei hidrografice în ariile con-tinentale. Un organism fluvial, având o scurgere continuă a apei, se manifestă în cursul mijlociu (zona submontană) și în cel inferior (zona de câmpie) ca un agent de transport și ca mediu de acumulare. Formele acumulative sunt foarte variabile (→ bare, → bancuri, → grinduri etc.), iar criteriile de apreciere și delimitare a „mediilor de sedimentare” (subsistemelor) sunt foarte diferite: gradul de sinuozitate al râului, debitul solid, morfologia transversală a văii (albia minoră, albia majoră, conul aluvial).
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink