FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -ce, adj., s. m. și f. Flușturatic. [Var.: fluturátec, -ă adj.] – Flutura + suf. -atic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUTURÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre persoane) Care este nestatornic. Tânăr ~. /a flutura + suf. ~atic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUTURÁTIC adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. zvăpăiat. 3. v. neserios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fluturátic adj. m., s. m., pl. fluturátici; f. sg. fluturátică, pl. fluturátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fluturátic, -ă adj. (d. fluture). Ușuratic, inconstant: un tînăr fluturatic. – Și flușt- și flĭușt-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink