FLUOROMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea radiațiilor fluorescente. /<fr. fluorometre
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLUOROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanță fluorescentă. [Var. fluorimetru s.n. / < fr. fluoromètre].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLUOROMÉTRU s. n. fluorimetru. (< fr. fluoromètre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fluorométru s. n. (sil. flu-o-, -tru), art. fluorométrul; pl. fluorométre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLUORMÉTRU (‹ fr.; {s} fr. fluor[esence] + gr. metron „măsură”) s. n. Instrument pentru măsurarea duratei de emisie a luminii prin fluorescență, după încetarea iradierii materialului fluorescent.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink