FLUORIMÉTRU, fluorimetre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea concentrațiilor slabe ale substanțelor fluorescente. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorimètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUORIMÉTRU s.n. 1. V. fluorometru. 2. Aparat pentru măsurarea concentrațiilor slabe ale substanțelor fluorescente. [Cf. fr. fluorimètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLUORIMÉTRU s. n. aparat folosit în fluorimetrie; fluorometru. (< fr. fluorimètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fluorimétru s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink