FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda; gulden. – Din germ. Florin, fr. florin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLORÍN ~i m. înv. (în trecut în unele țări europene) Monedă de aur sau de argint. /<germ. Florin, fr. florin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLORÍN s.m. 1. Veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLORÍN s. m. 1. veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (în Anglia) monedă de 2 șilingi. (< germ. Florin, fr. florin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FLORÍN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ul se numește în Olanda și gulden.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

florín s. m., pl. floríni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*florín m. (it. fiorino, d. orașu Florența, unde s´aŭ bătut întîĭa oară aceste monete [!] de aur, pe care era imprimat un crin, adică o floare; mlat. florinus, ung. forint, sîrb. forinta). Galben florentin (al Florențeĭ). O monetă de argint de valoare variabilă (în Austro-Ungaria valora 2 coroane, adică 2 fr. și 10 banĭ, și se numea gulden. La 1620 valoraŭ 7 zloțĭ cît 6 florinĭ). – Și florinte (vechĭ) și fĭorin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink