FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I 1); florișoară. 2. (La pl.; și în sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb) Boabe de porumb prăjite, umflate și crăpate, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei, cocoși. – Floare + suf. -icea, -icică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

floriceá/floricícă s. f., g.-d. art. floricélei; pl. floricéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLORICÉLE s. pl. (pop.) cocoșei (pl.), cocoși (pl.), (prin nord-vestul Olt. și sudul Transilv.) puiculiță. (Mănâncă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLORICICĂ-DE-LEÁC s. v. piciorul-cocoșului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

floricéle s.f. pl. (pop.) boabe de porumb coapte și sărate.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink