FLORÉTĂ, florete, s. f. 1. Armă albă sportivă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită la exercițiile de scrimă. 2. Probă de scrimă cu floreta (1). – Din fr. fleuret (după floare).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLORÉTĂ ~e f. 1) Armă albă lungă și flexibilă, cu lama în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită în exercițiile de scrimă. 2) Probă sportivă practicată cu această armă. /<fr. fleuret
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLORÉTĂ s.f. Armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, folosită în exercițiile de scrimă. ♦ Probă de scrimă care se practică cu această armă. [< fr. fleuret, după floare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLORÉTĂ s. f. armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, în exercițiile de scrimă. ◊ probă de scrimă practicată cu această armă. (< fr. fleuret, germ. Fleurett)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

florétă s. f., pl. floréte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*florétă f., pl. e (fr. fleuret, d. fleur, floare; it. fioretto). Spadă supțire [!] făcută numaĭ p. împuns.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink