floarță sf vz fleoarță

FLOARȚĂ sf. 1 FLEOARȚĂ ¶ 2 ⊕ Bilet de bancă de 500 de lei.

fleoarță sf [At: CADE / V: flo~ / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Pfm; dep) Femeie depravată Si: buleandră, fleorcoștină, fleorțotină, fleștură, fleandură, șuleandră. 2 (Iuz) Bancnotă de 500 de lei.

FLEOARCĂ, FLEOARȚĂ, FLOARȚĂ sf. Femeie stricată, desfrînată, desmățată, tîrfă [comp. rut. flërka].

FLEORȚOTINĂ sf. FLEOARȚĂ.

❍FLEȘTURĂ sf. pop. Olten. Mold. = FLEOARȚĂ.

fleoárță (eoa o singură silabă) f., pl. e (imit. ca fleașcă, fleorca; rut. flĕrka). Triv. Femeĭe depravată.

floarță, floarțe s. f. (prostituată.

fleoarță, fleoarțe s. f. 1. prostituată 2. gură

FLEOARȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

fleoarță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.